Meritele indiscutabile ale operei literare a lui Tudor Arghezi pentru istoria literaturii române nu mai au nevoie de prezentare suplimentară. Vizitând Casa Memorială amenajată ulterior morţii scriitorului, turiştii pot înţelege mai în profunzime moştenirea de nepreţuit lăsată de acest mare poet naţional.

Cunoscut pe plan local sub numele de Casa Mărţişor, acest muzeu memorial ocupă chiar reşedinţa lui Arghezi, unde acesta a trăit pentru cea mai mare parte a vieţii sale, din 1930 până în momentul morţii, în 1967.
Pe o stradă ferită de forfotă urbană, în spatele porților domeniului „Mărțișorului” se înfățișează lungă alee acoperită de pietriș și pomii de o parte și de alta, care par a fi primele semne ale pătrunderii în lumea lui Arghezi.

Capătul aleii dezvăluie o curte amplă, în mijlocul căreia casa albă este scăldată din plin de soarele blând. Fără a mai observa anexele din jur și peisajul edenic creat de varietatea de pomi fructiferi, vizitatorul este mânat de curiozitatea arzătoare și firească a cunoașterii căminului arghezian spre casă.

Domeniul „Mărțișorului” (17.250 mp) a fost cumpărat de către poet în 1926 și cuprinde aproape 20 de încăperi și un etaj. Situat în zona Piața Sudului, pe strada Mărțișor și altădată învecinat cu închisorea Văcărești (unde artistul a fost deținut în perioada 1918 – 1919, pentru „colaboraționism”), imobilul – construit inclusiv de mâna lui Arghezi și a Paraschivei, soția acestuia – este ferit de furnicarul urban, fiind aproape anacronic în peisajul bucureștean. Conform dorinței testamentare, proprietățile scriitorului au fost cedate statului român cu condiția ca, după trecerea poetului în neființă, locuința să fie folosită doar pe post de casă memorială.

Clădirea exprimă fidel și acum armonia familiei Arghezi, care s-a simțit cu adevărat împlinită și fericită în acest spațiu populat acum cu obiectele personale – originale – ale membrilor ei.
Aici, nelipsitele cărți din bibliotecă înaltă veghează asupra mesei de lucru, pe care sunt așezați ultimii ochelari folosiți de către Arghezi, putându-se observa, de asemenea, ceașca de cafea, tocul cu care a scris maestrul, sau chiar și bastonul în care-și sprijinea bătrânețea, ori papucii de casă. Toate acestea creează impresia că stăpânul casei urmează să se întoarcă curând.