Manastirea Mihai Voda este poate cea mai veche constructie din Bucuresti, constructie ce dainuie si in ziua de astazi in spatele blocurilor comuniste, unde a fost translatata in 1985 pe strada Sapientei nr.35.
Ctitorita de insusi Mihai Viteazul, manastirea a fost zidita in 1594 si asezata in centrul unei incinte fortificate, precum o cetate.

De o importanta extraordinara pentru istoria si cultura romaneasca, Manastirea a trecut testul timpului cu costuri dramatice, aceasta fiind decimata de veacuri si regimuri.

Legenda lui Mihai Viteazul

Legenda spune ca undeva intre anii 1589-1591, Alexandru Voda cel Rau cere ca Mihai sa fie decapitat pentru ca ar fi uneltit sa ajunga la domnie. In drumul spre locul executiei, Piata Sfantul Anton de astazi, Mihai trece pe langa Dealul Spirei unde vede Biserica Alba Postavari, astazi locul pe care se afla Palatul Parlamentului. Biserica Alba Postavari avea dimensiuni mici fiind construita din lemn iar Mihai jura atunci ca daca avea sa scape cu viata va construi acolo o manastire falnica. Veridicitatea legendei dar si modul in care Mihai a scapat de decapitare sunt incerte insa cel mai probabil in urma presiunii comunitatii locale, Mihai scapa de decapitare si are sa duca la indeplinire promisiunea de a construi Manastirea in Dealul Spirei. Un document din data de 28 august 1599 atesta constructia Manastirii dar si inchinarea acesteia Mănăstirii Simonopetra de la muntele Athos.

Transformari

Asezamantul Manastirii este afectat de-a lungul deceniilor de incendii precum cel din 1761 si chiar de cutremure precum cel din 26 octombrie 1802, evenimente ce nu au fost singulare si au dus la subrezirea constructiei.Spre sfarsitul secolului al 18-lea, Manastirea devine resedinta domneasca pentru perioade scurte, a domnitorilor Alexandru Constantin Moruzzi, Constantin Mavrocordat sau Alexandru Ipsilanti. Renovata si restaurata in perioada 1825-1837, Manastirea este din nou afectata de un cutremur de 7.5 grade, in data de 23 ianuarie 1838.
In timpul razboiului ruso-turc din secolul 19, Manastirea avea sa devina spital deservind trupele ruse iar ulterior avea sa isi pastreze functia pentru ostile romane.Intre 1855 si 1862 aici avea sa functioneze scoala de medicina. Dupa secularizarea averilor manastiresti de catre statul roman, Manstirea Mihai Voda intra in posesia statului iar din 1862 devine sediul Arhivelor Statului dupa ce toate arhivele au fost unificate si puse sub conducerea Ministerului Instructiunii si Cultelor.

Monarhia si Socialismul

Incepand cu anul 1920, dupa infiintarea Ordinului Mihai Viteazul de catre regele Ferdinand, manastirea devine locul in care militarii aveau sa depuna juramantul de credinta.\r\nUlterior intra iar in renovare intre anii 1928-1935 perioada in care biserica este recunoscuta ca un simbol istoric si estetic al Bucurestiului iar in 1935 sunt depozitate 1455 de arhive si Tezaurul aduse de la Moscova. In perioada 1940-1943 incep alte lucrari de refacere ale asezamantului, insa acestea sunt stopate din cauza razboiului. Perioada comunista a inceput cu dreptul pentru aceasta biserica, regimul continuand reparatiile intre 1954-1956 si chiar declarand biserica, monument istoric.

Demolarea

Totusi, in ianuarie 1985 soarta bisericii este batuta in cuie de catre Ceausescu care cere demolarea intregului asezamant pentru constructia noului centru civic si sistematizarea Bucurestiului. Anexele mănăstirii precum și zidul au fost dărâmate și nu mult a mai trebuit ca întregul complex să fie demolat, doar biserica si clopotnita scapand de mania dictatorului, doar dupa ce a au fost stramutate 289 de metri de pe amplasamentul initial, in spatele noilor blocuri comuniste astfel fiind ascunsa, departe de ochii trecatorilor la o diferenta de nivel de 6.2 metri pe verticala. Din 1994, Biserica Mihai Voda a fost redeschisa si intra in proces de restaurare atat a picturilor cat si a podelei si a altor elemente. În interiorul bisericii pereții sunt pictați cu ctitorii lăcașului de cult: Mihai Viteazul, soția acestuia Stanca, Boierul Stoica și voievodul Constantin cu soția lui, Ioana. Zidurile decorate cu arcade, ramele usilor si ferestrelor, fatadele manastirii , alcatuiesc arhitectura manastirii si ii intaresc valoarea estetica deosebita.