Ideea ridicării unei clădiri monumentale, a unui palat impunător, a aparţinut generalului Eraclie Arion, care în anul 1889 exprima dorinţa ofiţerilor din Bucureşti de a avea un local propriu pentru Cercul Militar. În interiorul palatului se regăsesc nenumărate săli care merita vizitate.

Sala de Marmură a fost destinată de la început celor mai importante evenimente, poate fi socotită astăzi una dintre cele mai reușite realizări ale arhitecturii românești. Decoraţiunile prezintă inspirație antică, cu stilizări și prelucrări în stilul epocii. Săbii, stilete, scuturi, lănci, coifuri, săgeți, zeități ale războiului fac aluzie, toate, la mediul militar.

Sala Maură se află plasată în prelungirea Sălii de Marmură. Ea are pereții îmbrăcați în lambriuri din lemn, cu motive ornamentale discrete. Plafonul este conceput din casete, decorate cu motive florale stilizate și acoperite cu foiță de aur.

Sala Bizantină își trage numele de la concepția în stil bizantin, la care se adaugă elemente specifice artei tradiționale românești. Sala este dominată de un șir de arcade care susțin un plafon casetat, arcade ce se sprijină la rândul lor pe un șir de coloane înnobilate cu frize din stucatură aurită. În interiorul arcadelor romane, la ultima renovare au fost adăugate fresce murale reprezentând imaginile unor conducători ai României independente și unele momente de referință din Istoria poporului român.

Sala Gotică reprezintă o ambianță arhitecturală gotică, caracterizată prin arcuri frânte în ogive și prin candelabrele simple. Pardoseala este în desen gotic bavarez.

Sala Norvegiană este inspirată din atmosfera specifică Nordului Europei, cu candelabre în forma unor corăbii ale vikingilor, plafon din lemn cu grinzi terminate în console, reprezentând chipuri de animale fantastice, inspirate tot din mitologia scandinavă, dând impresia de vechi interioare nordice.

În clădirea Palatului Cercului Militar Național funcționează și Biblioteca Militară Națională.
Palatul Cercul Militar Naţional figurează printre cele mai reuşite realizări ale arhitecturii româneşti, prezent în toate tratatele de istorie a arhitecturii din România şi face parte din edificiile incluse în patrimoniul cultural naţional. Este una dintre dintre cele mai valoroase construcţii în stil neoclasic din ţară, iar faţada seamănă cu cea a unui celebru edificiu parizian.