Biserica Kretzulescu este inca in picioare, datorita arhitectilor care s-au luptat pentru ca aceasta sa nu fie demolata in timpul comunismului, cand Ceausescu isi propusese sa demoleze mare parte din centrul orasului inclusiv bisericile care ii stateau in cale. Totusi, nu au scapat de demolari, cladirile care imprejmuiau biserica, printre care Hanului Bisericii Kretzulescu.

Mare logofat Iordache Cretulescu, sotul Saftei, una din fetele marelui domnitor Constantin Brancoveanu, a fost cel care s-a ingrijit de ridicarea bisericii intre anii 1720-1722. La acea vreme , biserica se afla la periferia orasului, pe strada cunoscuta pe atunci  ca Podul Mogosoaiei.

Biserica este considerata unul din cele mai mari monumente din Bucuresti iar ceea ce o face speciala, este legatura cu epoca brancoveneasca. Stilul autentic brancovenesc, in care este construita, se datoreaza logofatului Cretulescu. Intors din exilul de la Istanbul, unde asistase la moartea domnitorului Brancoveanu si a familiei acestuia, Cretulescu construieste o biserica intre casele sale de pe Podul Mogosoaiei, artera ce facea legatura intre Curtea Domneasca de la Bucuresti si Palatul Domnesc de la Mogosoaia.

Pana spre sfarsitul secolului al 19-lea, biserica a avut un alt aspect, acolo fiind un intreg ansamblu manastiresc.

A revenit la forma initiala ce se păstrează şi astăzi, între anii 1933 şi 1936, prin intermediul Comisiei Monumentelor Istorice care a încredinţat arhitectului Ştefan Balş lucrările de restaurare.

Biserica a avut parte de mai multe restaurari de-a lungul secolelor asta si datorita unor cutremure, precum cele din 1940 si 1977.

Ultimele interventii asupra bisericii au avut loc in urma revolutiei din 89 pentru ca mai apoi o alta etapa de restaurare sa se intinda  pe o perioada de 7 ani, din 1996 pana in 2003.

In timpul revolutiei, multe gloante au ajuns in caramizile bisericii, fiind ulterior inlocuite, una cate una.